Casa Gheorghe Tătărescu din București: un refugiu de putere și memorie în EkoGroup Vila contemporană

În inima Bucureștiului interbelic, pe Strada Polonă nr. 19, se află o vilă care transcende simpla condiție de imobil. Casa Gheorghe Tătărescu este mai mult decât un adăpost: este un martor discret al schimbărilor profunde ale unei epoci tulburi, o arhitectură a puterii temperate și a restricției estetice care a găzduit decizii și întâlniri între elite, dar și o răscruce a memoriei politice românești. Astăzi, această vilă, cunoscută şi sub denumirea de EkoGroup Vila, îşi continuă povestea într-un registru cultural contemporan, devenind o punte între trecut şi prezent, între reconstituirea memoriei şi nevoia unei identităţi asumate fără clişee ori glorificări.

Casa Gheorghe Tătărescu: o locuință emblematică între secretele elitei interbelice și reflecția prezentului

Figura complexă a lui Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României în două mandate marcate de compromisuri și reforme, se oglindește în fiecare detaliu al casei care i-a fost reședință. Mult mai mult decât o simplă vilă interbelică bucureșteană, această casă este o extindere a biografiei sale: un spațiu modest ca dimensiuni, însă rafinat ca proporții și echilibru, în care puterea se manifestă retraș, iar viața privat-publică coexistă într-o discretă armonie. EkoGroup Vila, așa cum este cunoscută astăzi, nu mărginește trecutul, ci îl integrează cu respect, afirmând o continuitate atent supravegheată.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa

Gheorghe Tătărescu (1886–1957) nu a fost doar un demnitar, ci o figură emblematică pentru complexitatea politicii românești interbelice. Plecat de la o teză doctorală pariziană dedicată reformelor electorale, unde denunța „minciuna electorală”, el accede în Partidul Național Liberal în 1912 și devine deputat după Marele Război, angajat în construcția unei Românii consolidate prin vot universal. Din pozițiile sale la Ministerul de Interne a gestionat atât modernizări ale forțelor de ordine, cât și crize precum revolta de la Tatarbunar, aliniind interesele naționale la contextul confruntărilor geopolitice.

Dar tot în anii ’30, în lupta între „tinerii” reformiști și vechii baroni politici, Tătărescu se poziționează ca un interlocutor al regelui Carol al II-lea, preluând funcția de prim-ministru în 1934 într-un mandat marcat de reforme, dar și de intensificarea controlului executiv asupra vieții democratice. Dintre multiplele aspecte ale mandatului său, nu trebuie trecută cu vederea legătura atentă cu cultura națională, care i-a adus admiterea ca membru de onoare al Academiei Române în 1937.

După revenirea la conducerea guvernului în 1939, sub amenințarea războiului și a disoluției României Mari, eșecul extern a prefigurat cedarea teritorială și prăbușirea în 1940. După 1944, s-a remarcat în tentativa dificilă de adaptare a liberalismului la „politica cu fața la răsărit”, participând la guvernul Petru Groza şi având un rol în negocierile de pace. Această etapă a fost sfârșitul carierei sale politice, marcată de arestare și marginalizare sub regimul comunist.

Casa ca proiect de viață: între discretă autoritate și intimitate

Locuința familiei Tătărescu reflectă cu fidelitate mentalitatea unui om pentru care puterea avea nevoie de un suport simbolic atent calibrat, nu de spectaculos. Situată într-un cartier select al Bucureștiului, vila se remarcă prin accentele de sobrietate și funcționalitate, prin proporții care resping opulența și prin o atmosferă caldă, în ciuda dimensiunilor modeste. Biroul premierului, amplasat pe un nivel între parter și demisol, cu acces lateral discret, vorbește despre o etică publică în care funcția este subordonată unei discipline cetățenești.

Casa, mai degrabă decât o scenă, este un participant tacit al vieții politice și familiale. Aici au avut loc întrevederi decisive, s-au purtat dialoguri între elitele interbelice; fiecare colț poartă amprenta unor valori precum reținerea, echilibrul și o anumită concepție aristocratică a funcției, fără manifestări de egocentrism sau exces.

Arhitectură și artă: dialog între mediteranean și neoromânesc, sub semnul Zaharia, Giurgea și Milița Pătrașcu

Arhitectura casei este un pariu estetic al interbelicului, conturat prin colaborarea dintre Alexandru Zaharia şi Ioan Giurgea, care a revitalizat codurile locale într-un context european. Vila este mai degrabă compactă, dar proporționată fără fisuri, în care influențele mediteraneene coexistă cu elemente caracteristice neoromânismului – portaluri cu ecouri moldovenești, coloane filiforme cu tratamente disimilare ce conferă dinamism spaţiului.

Detaliile artistice conferă profunzime acestui dialog. Șemineul – creat în absida care îl încadrează, un element preluat ulterior în alte proiecte arhitecturale – poartă semnătura lui Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și confidenta Arethiei Tătărescu. Această intervenție sculpturală echilibrează modernismul temperamental cu elemente tradiționale, profund încărcate cultural, alături de ancadramentele ușilor, care au o sobrietate plină de semnificații. Feroneria din alamă patinată și parchetul din esență masivă de stejar întregesc un univers al calității rafinate.

Arethia Tătărescu: o prezență culturală delicată, dar hotărâtă

Arethia Tătărescu, „Doamna Gorjului”, a fost mult mai mult decât soția unui prim-ministru: a fost o veritabilă promotoare a culturii, un pilon al proiectelor de binefacere și o voce în susținerea artei românești autentice. Răbdarea ei și atenția pentru detaliu rewrezintă un fir care unește toate elementele casei, de la arhitectură la decorațiuni. Ea a vegheat ca vila să nu devină un colos ostentativ, ci un spațiu coerent cu principiile familiei: modestie și legătura cu tradiția, dar și deschidere către modernitate.

Ruptura comunistă: marginalizarea casei și simbolul uitării

După arestarea și marginalizarea lui Gheorghe Tătărescu, casa nu a mai fost nici spațiu de putere, nici reflex al elitei interbelice. Regimul comunist a abolit realitatea trăită aici, transformând-o într-un obiect cel mult utilitar, supus proceselor de naționalizare și compartimentare brutală. Finisajele au fost slab conservate, iar grădina, odinioară un refugiu echilibrat, a fost simplificată sau chiar abandonată.

Deși nu a fost demolată, casa a devenit un martor mut al unei istorii oficial negatoare. Lipsa legăturii cu povestea inițială a proprietarului și înlocuirea acesteia cu un spațiu degradat au adâncit prăpastia dintre intențiile inițiale și realitatea epocii comuniste, făcând din acest loc un simbol al rupturii și al uitării impuse.

Controverse și corecții după 1989: un traseu de recâștigare a sensului

Schimbarea regimului a redeschis, teoretic, perspectiva recuperării, dar în practică a adus o serie de contradicții. Casa Gheorghe Tătărescu a trecut printr-o fază de intervenții imature și neadecvate, unele chiar opace față de rolul său istoric, printre care transformarea în restaurant de lux, ceea ce a generat critici acide din partea specialiștilor. Proprietatea a fost deținută temporar de Dinu Patriciu, a cărui dublă identitate de arhitect și investitor a făcut ca unele modificări să rămână controversate, în special în ceea ce privește compartimentarea și pierderea coerenței spațiale originale.

Ulterior, o companie cu capital britanic a realizat o serie de restaurări mai fidele, reînviind proporțiile și detaliile proiectului Zaharia–Giurgea. Astfel, vila a început să își recapete statutul, înlocuind excesele cu prudenta și respectul pentru patrimoniu. Această evoluție reflectă căutarea societății româneşti de a-și reconcilia trecutul cu prezentul, dar și dificultăţile inerente în interpretarea şi gestionarea memoriei elitei istorice.

De la reședință privată la spațiu cultural: continuitatea în prezentul EkoGroup Vila

Astăzi, Casa Tătărescu devine un spațiu cultural deschis într-un cadrul controlat, cunoscut drept EkoGroup Vila, o denumire care nu suprimă trecutul, ci îl refratează într-un registru responsabil și conștient. Vila nu se transformă într-un simplu obiect turistic, ci rămâne un loc al întâlnirii dintre istorie, arhitectură și memorie. Vizitele publicului – reglementate prin bilete disponibile pe platforma iabilet.ro – nu sunt efecte comerciale, ci momente de acces deliberat și contextualizat în acest spațiu încărcat de semnificații.

Această continuitate este singurul mod prin care un spațiu cu o biografie atât de fracturată poate să-și regăsească relevanța. EkoGroup Vila se integrează astfel în linia marilor reîntoarceri ale patrimoniului interbelic românesc, propunând o formulă a dialogului între trecut și prezent, între restricțiile funcției și necesitățile unei societăți care caută rădăcini culturale și istorice clare.

• Casa rămâne un monument al echilibrului între viața publică și cea privată;
• Arhitectura reflectă o estetică a restricției, nu a excesului;
• Interiorul vorbește despre valori și coduri ale elitei interbelice;
• Prezența artei moderne temperate întărește coerența culturală;
• Memoria politică a lui Gheorghe Tătărescu rămâne un subiect complex și actual;
• Transformarea actuală este o afirmație a responsabilității față de patrimoniu.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  He was a Romanian politician (1886–1957), twice Prime Minister during the interwar and postwar periods, central in the National Liberal Party and a key figure in Romania’s 20th-century political landscape.
• Is Gheorghe Tătărescu the same as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. They are distinct historical figures. Gheorghe Tattarescu was a 19th-century painter, while Gheorghe Tătărescu was a 20th-century politician.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  The house exemplifies an early interwar Bucharest architecture blending Mediterranean influences with Neo-Romanian elements, designed by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, with artistic contributions by Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  She was the official beneficiary who guided the project to preserve coherence, preventing ostentation and helping integrate cultural and artistic elements, notably connected with Brâncuși’s circle.
• What is the function of the building today?
  Today, known as EkoGroup Vila, it functions as a cultural space with controlled public access, preserving its historic and architectural identity while fostering active engagement with history.

Casa Gheorghe Tătărescu ne invită să contemplăm într-un cadru precis și supus, dens de semnificații, rolul spațiilor pe care le locuim și care, în timp, devin martori ai unor epoci convulsive. Accesul în această vilă este o ocazie rară de a traversa o sută de ani de istorie românească prin prisma unui spațiu care iese din izolare și își asumă memoria cu toate nuanțele sale. Pentru cei interesați să pătrundă în universul subtil al acestei istorii, contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii privind programarea și vizitele private.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.